Cu voia dumneavoastră, as dori sa va împărtășesc experienta mea legata de aceasta boala, de care aud din ce în ce mai des.
Am 47 de ani, iar în martie 2022 la un banal control de medicina muncii, printre întrebările clasice și o tensiune, mi-a zis doamna doctor, hai sa va iau și o glicemie. M-am panicat puțin, eu fiind tratata toată viata de dr. Google și de farmaciști. După ce-am fost înțepata regulamentar în deget, o aud pe asistenta scoțând un hiiii! Ii arata doamnei doctor aparatul iar aceasta, scoate aceeași interjectie. Panicata întreb cât e. Doamna asistent îmi arata aparatul unde stătea scris 421. În ziua aia mâncasem de dimineață un croissant și băusem o cafea, cu zahar bineînțeles, dar totuși glicemia aia nu a putut fi influențată doar de aceste alimente. În momentul acela am conștientizat cât de grava este situația și-am decis ca trebuie sa renunț la mâncatul mult și haotic, la patiserii, la mezeluri și la dulciuri. Trebuie sa precizez ca în perioada pandemiei o luasem razna rău de tot. Nu mai știam ce e aia senzație de foame. Mâncăm orice, oricât, la orice ora. Începusem sa acumulez kilograme, îmi cumpărăm haine cu muuuulte x-uri în fata l-ului. Mișcare nu făceam deloc. Fac acum o mica paranteza, în luna iunie 2020, în plina pandemie, am început sa simt o oboseala acuta. Mi-era foarte greu sa merg, sa ma spăl pe cap, ma dureau bratele când le ridicam deasupra capului. Ma urcam în mașină din fata porții, coboram în fata biroului și retur. Lucrez în domeniul economic, asa ca munca mea implica statul în fund în fata unui calculator, la birou evitam pe cât posibil miscarea, acasă la fel, sa nu care cumva sa fac doua drumuri(vorba bancului). Și aceasta oboseala de care va spuneam n-a vrut deloc sa cedeze, cred ca atunci s-a declanșat diabetul, ulterior citisem ca printre altele îți dă și senzatia de oboseala. Revenind la ziua fatidica de 8 martie, după ce-am conștientizat gravitatea lucrurilor, am avut o discuție cu multe persoane care aveau habar de aceasta boala și care m-au trimis de urgenta la un medic diabetolog. În 13 martie mi-am făcut analizele de sânge, care mi-au ieșit praf, începând de la glicemie, colesterol, trigliceride, acid uric etc, și continuând cu hemoglobina glicozilata care mi-a ieșit 10.94. În 18 martie m-am prezentat la medicul diabetolog cu analizele listate. Bineînțeles ca mi-a făcut carnet de diabet, unde mi-a trecut toate masuratorile, inclusiv greutatea, care la acel moment era de 140 kg, da da, ați citit bine. Am rugat-o pe dna doctor sa aibă încredere în mine, ca eu pot sa slăbesc și sa nu ma treacă pe insulina. Psihicul meu nu putea duce povara asta. Asa ca pentru început am trecut pe siofor. Doamna doctor mi-a explicat ca nu trebuie sa iau acel meniu ca pe o dieta, ci ca pe un stil de viata sănătos. Și uite asa cu multa multa ambiție, m-am prezentat la control după o luna cu 6 kg mai puțin. Din 3 în 3 luni mergeam la control, de fiecare data glicozilata era tot mai buna, kilogramele mai puține, long story short, la controlul din 05 iulie anul acesta am avut 101 kg și glicozilata de 5.36 și restul analizelor în parametri normali. Cu alte cuvinte cu ambiție și disciplina am reușit sa dau 40 kg. A fost greu? Nuuuu! Pentru ca pe măsură ce kilogramele scădeau, aveam o alta energie, puteam sa merg kilometri întregi pe jos fără a avea nicio problema. Puteam sa urc scările fără sa se impacienteze lumea ca fac vreun stop cardiorespirator, de atunci din martie 2022 nu am mai avut picioarele umflate, nu mai sunt obosita! Asa ca pot spune ca acest diabet mi-a schimbat viata! În bine! Ma bucur și eu de o plimbare fără sa tragă cineva de mine.
Am 47 de ani, iar în martie 2022 la un banal control de medicina muncii, printre întrebările clasice și o tensiune, mi-a zis doamna doctor, hai sa va iau și o glicemie. M-am panicat puțin, eu fiind tratata toată viata de dr. Google și de farmaciști. După ce-am fost înțepata regulamentar în deget, o aud pe asistenta scoțând un hiiii! Ii arata doamnei doctor aparatul iar aceasta, scoate aceeași interjectie. Panicata întreb cât e. Doamna asistent îmi arata aparatul unde stătea scris 421. În ziua aia mâncasem de dimineață un croissant și băusem o cafea, cu zahar bineînțeles, dar totuși glicemia aia nu a putut fi influențată doar de aceste alimente. În momentul acela am conștientizat cât de grava este situația și-am decis ca trebuie sa renunț la mâncatul mult și haotic, la patiserii, la mezeluri și la dulciuri. Trebuie sa precizez ca în perioada pandemiei o luasem razna rău de tot. Nu mai știam ce e aia senzație de foame. Mâncăm orice, oricât, la orice ora. Începusem sa acumulez kilograme, îmi cumpărăm haine cu muuuulte x-uri în fata l-ului. Mișcare nu făceam deloc. Fac acum o mica paranteza, în luna iunie 2020, în plina pandemie, am început sa simt o oboseala acuta. Mi-era foarte greu sa merg, sa ma spăl pe cap, ma dureau bratele când le ridicam deasupra capului. Ma urcam în mașină din fata porții, coboram în fata biroului și retur. Lucrez în domeniul economic, asa ca munca mea implica statul în fund în fata unui calculator, la birou evitam pe cât posibil miscarea, acasă la fel, sa nu care cumva sa fac doua drumuri(vorba bancului). Și aceasta oboseala de care va spuneam n-a vrut deloc sa cedeze, cred ca atunci s-a declanșat diabetul, ulterior citisem ca printre altele îți dă și senzatia de oboseala. Revenind la ziua fatidica de 8 martie, după ce-am conștientizat gravitatea lucrurilor, am avut o discuție cu multe persoane care aveau habar de aceasta boala și care m-au trimis de urgenta la un medic diabetolog. În 13 martie mi-am făcut analizele de sânge, care mi-au ieșit praf, începând de la glicemie, colesterol, trigliceride, acid uric etc, și continuând cu hemoglobina glicozilata care mi-a ieșit 10.94. În 18 martie m-am prezentat la medicul diabetolog cu analizele listate. Bineînțeles ca mi-a făcut carnet de diabet, unde mi-a trecut toate masuratorile, inclusiv greutatea, care la acel moment era de 140 kg, da da, ați citit bine. Am rugat-o pe dna doctor sa aibă încredere în mine, ca eu pot sa slăbesc și sa nu ma treacă pe insulina. Psihicul meu nu putea duce povara asta. Asa ca pentru început am trecut pe siofor. Doamna doctor mi-a explicat ca nu trebuie sa iau acel meniu ca pe o dieta, ci ca pe un stil de viata sănătos. Și uite asa cu multa multa ambiție, m-am prezentat la control după o luna cu 6 kg mai puțin. Din 3 în 3 luni mergeam la control, de fiecare data glicozilata era tot mai buna, kilogramele mai puține, long story short, la controlul din 05 iulie anul acesta am avut 101 kg și glicozilata de 5.36 și restul analizelor în parametri normali. Cu alte cuvinte cu ambiție și disciplina am reușit sa dau 40 kg. A fost greu? Nuuuu! Pentru ca pe măsură ce kilogramele scădeau, aveam o alta energie, puteam sa merg kilometri întregi pe jos fără a avea nicio problema. Puteam sa urc scările fără sa se impacienteze lumea ca fac vreun stop cardiorespirator, de atunci din martie 2022 nu am mai avut picioarele umflate, nu mai sunt obosita! Asa ca pot spune ca acest diabet mi-a schimbat viata! În bine! Ma bucur și eu de o plimbare fără sa tragă cineva de mine.
Dacă ați ajuns pana la sfârșit, nu pot decât sa va mulțumesc pentru răbdare și sa va doresc multa sănătate! Aveți grija de voi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu