vineri, 6 octombrie 2023

Diabetul schimba vieți! in bine!

Cu voia dumneavoastră, as dori sa va împărtășesc experienta mea legata de aceasta boala, de care aud din ce în ce mai des.
Am 47 de ani, iar în martie 2022 la un banal control de medicina muncii, printre întrebările clasice și o tensiune, mi-a zis doamna doctor, hai sa va iau și o glicemie. M-am panicat puțin, eu fiind tratata toată viata de dr. Google și de farmaciști. După ce-am fost înțepata regulamentar în deget, o aud pe asistenta scoțând un hiiii! Ii arata doamnei doctor aparatul iar aceasta, scoate aceeași interjectie. Panicata întreb cât e. Doamna asistent îmi arata aparatul unde stătea scris 421. În ziua aia mâncasem de dimineață un croissant și băusem o cafea, cu zahar bineînțeles, dar totuși glicemia aia nu a putut fi influențată doar de aceste alimente. În momentul acela am conștientizat cât de grava este situația și-am decis ca trebuie sa renunț la mâncatul mult și haotic, la patiserii, la mezeluri și la dulciuri. Trebuie sa precizez ca în perioada pandemiei o luasem razna rău de tot. Nu mai știam ce e aia senzație de foame. Mâncăm orice, oricât, la orice ora. Începusem sa acumulez kilograme, îmi cumpărăm haine cu muuuulte x-uri în fata l-ului. Mișcare nu făceam deloc. Fac acum o mica paranteza, în luna iunie 2020, în plina pandemie, am început sa simt o oboseala acuta. Mi-era foarte greu sa merg, sa ma spăl pe cap, ma dureau bratele când le ridicam deasupra capului. Ma urcam în mașină din fata porții, coboram în fata biroului și retur. Lucrez în domeniul economic, asa ca munca mea implica statul în fund în fata unui calculator, la birou evitam pe cât posibil miscarea, acasă la fel, sa nu care cumva sa fac doua drumuri(vorba bancului). Și aceasta oboseala de care va spuneam n-a vrut deloc sa cedeze, cred ca atunci s-a declanșat diabetul, ulterior citisem ca printre altele îți dă și senzatia de oboseala. Revenind la ziua fatidica de 8 martie, după ce-am conștientizat gravitatea lucrurilor, am avut o discuție cu multe persoane care aveau habar de aceasta boala și care m-au trimis de urgenta la un medic diabetolog. În 13 martie mi-am făcut analizele de sânge, care mi-au ieșit praf, începând de la glicemie, colesterol, trigliceride, acid uric etc, și continuând cu hemoglobina glicozilata care mi-a ieșit 10.94. În 18 martie m-am prezentat la medicul diabetolog cu analizele listate. Bineînțeles ca mi-a făcut carnet de diabet, unde mi-a trecut toate masuratorile, inclusiv greutatea, care la acel moment era de 140 kg, da da, ați citit bine. Am rugat-o pe dna doctor sa aibă încredere în mine, ca eu pot sa slăbesc și sa nu ma treacă pe insulina. Psihicul meu nu putea duce povara asta. Asa ca pentru început am trecut pe siofor. Doamna doctor mi-a explicat ca nu trebuie sa iau acel meniu ca pe o dieta, ci ca pe un stil de viata sănătos. Și uite asa cu multa multa ambiție, m-am prezentat la control după o luna cu 6 kg mai puțin. Din 3 în 3 luni mergeam la control, de fiecare data glicozilata era tot mai buna, kilogramele mai puține, long story short, la controlul din 05 iulie anul acesta am avut 101 kg și glicozilata de 5.36 și restul analizelor în parametri normali. Cu alte cuvinte cu ambiție și disciplina am reușit sa dau 40 kg. A fost greu? Nuuuu! Pentru ca pe măsură ce kilogramele scădeau, aveam o alta energie, puteam sa merg kilometri întregi pe jos fără a avea nicio problema. Puteam sa urc scările fără sa se impacienteze lumea ca fac vreun stop cardiorespirator, de atunci din martie 2022 nu am mai avut picioarele umflate, nu mai sunt obosita! Asa ca pot spune ca acest diabet mi-a schimbat viata! În bine! Ma bucur și eu de o plimbare fără sa tragă cineva de mine. 
Dacă ați ajuns pana la sfârșit, nu pot decât sa va mulțumesc pentru răbdare și sa va doresc multa sănătate! Aveți grija de voi! 

Mama!

Când tu aveai 1 an ea te hrănea şi te îmbăia.
I-ai mulţumit plângând toată noaptea. 

Când tu aveai 2 ani ea te-a învăţat să mergi.
I-ai mulţumit fugind când ea te chema. 

Când tu aveai 3 ani ea îţi pregătea toată mâncarea cu dragoste.
I-ai mulţumit aruncând farfuria pe jos. 

Când tu aveai 4 ani ţi-a dat creioane colorate.
I-ai mulţumit colorând masa din sufragerie. 

Când tu aveai 5 ani te-a îmbrăcat pentru vacanţă.
I-ai mulţumit sărind în prima baltă. 

Când tu aveai 6 ani te-a dus la şcoală.
I-ai mulţumit strigând nu merg.

Când tu aveai 7 ani ţi-a cumpărat o minge.
I-ai mulţumit aruncând-o în fereastra vecinilor. 

Cînd tu aveai 8 ani ţi-a dat o îngheţată.
I-ai mulţumit scăpând-o în poală. 

Când tu aveai 9 ani ţi-a plătit lecţii de pian.
I-ai mulţumit că nici măcar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodată. 

Când tu aveai 10 ani te ducea toată ziua cu maşina de la fotbal la gimnastică de la o zi de naştere la alta.
I-ai mulţumit că săreai din maşină şi nu te uitai niciodată înapoi.

Când tu aveai 11 ani te-a dus pe tine şi pe prietenii tăi la cinema.
I-ai mulţumit cerându-i să stea în alt rând. 

Cînd tu aveai 12 ani te-a avertizat să nu te uiţi la anumite programe la TV.
I-ai mulţumit aşteptând să iasă din casă.

Când tu aveai 13 ani ţi-a sugerat cum să te tunzi.
I-ai mulţumit spunându-i că nu are gusturi. 

Când tu aveai 14 ani ţi-a plătit o tabără de vară de o lună.
I-ai mulţumit uitând să-i scrii măcar o scrisoare. 

Când tu aveai 15 ani venea de la lucru şi-şi dorea o îmbrăţişare,
I-ai mulţumit stând în camera ta cu uşa încuiată. 

Cînd tu aveai 16 ani te-a învăţat să-i conduci maşaina.
I-ai mulţumit luându-i--o de câte ori puteai.

Când tu aveai 17 ani ea aştepta un telefon important.
I-ai mulţumit stând la telefon toată noaptea. 

Când tu aveai 18 ani ea plângea la festivitatea ta de absolvire a liceului.
I-ai mulţumit stând la petrecere pâna în zori. 

Când tu aveai 19 ani ţi-a plătit facultatea, te-a dus în campus şi ţi-a cărat bagajele.
I-ai mulţumit salutând-o în afara camerei ca să nu te simţi jenat în faţa prietenilor.

Când tu aveai 20 de ani te-a întrebat dacă te întâlneşti cu vreo fată.
I-ai mulţumit spunând-i "Nu-i treaba ta!"

Când tu aveai 21 de ani ţi-a sugerat anumite cariere pentru viitorul tău.
I-ai mulţumit spunând-i "Nu vreau să fiu ca tine!" 

Când tu aveai 22 de ani te îmbrăţişa la absolvirea facultăţii.
I-ai mulţumit întrebând-o dacă poate să-ţi plătească o excursie prin Europa.

Când tu aveai 23 de ani ţi-a dat mobila pentru primul tău apartament.
I-ai mulţumit spunându-le prietenilor că era urâtă. 

Când tu aveai 24 de ani ţi-a cunoscut logodnica şi te-a întrebat de planurile de viitor.
I-ai mulţumit spunându-i printre dinţi: "Maaaaami, te rog"! 

Când tu aveai 25 de ani te-a ajutat să-ţi plăteşti nunta şi a plâns şi ţi-a spus cât de mult te iubea..
I-ai mulţumit mutându-te în cealaltă parte a ţării.

Când tu aveai 30 de ani te-a sunat să-ţi dea un sfat pentru copil.
I-ai mulţumit spunând-i "Lucrurile sunt diferite acum" 

Când tu aveai 40 de ani te-a sunat să-ţi amintească de aniversarea unei rude.
I-ai mulţumit spunându-i că erai foarte ocupat chiar atunci.

Când tu aveai 50 de ani ea era bolnavă şi avea nevoie să ai grijă de ea.
I-ai mulţumit citind despre povara care devin părinţii pentru copiii lor.

Şi apoi, într-o zi, ea a murit în tăcere. Şi tot ce nu ai făcut vreodată s-a întors lovind ca trăznetul în INIMA ta. 
Dacă ea mai este pe aproape, nu uita să o iubeşti mai mult ca niciodată.  Dacă ea nu mai este, aminteşte-ţi dragostea ei necondiţionată şi dă-o mai departe.  Aminteşte-ţi mereu să o iubeşti pe mama ta.  Pentru că nu ai decât o singură mamă în toată viaţa ta.

In iunie anul acesta s-au facut 17 ani de cand mama nu mai este in viata mea. Nu mai este fizic, spiritual o simt. Daca as putea sa dau timpul inapoi, i-as spune in fiecare zi cat de mult o iubesc, as strange-o in brate si i-as multumi pentru educatia pe care mi-a dat-o, dar tot ceea ce mai pot sa fac acum pentru ea, este sa-i asez o floare pe mormant, sa aprind o lumanare si sa-i spun de fiecare data ca mi-e dor de ea si ca as vrea sa vina inapoi, sa stam la un pahar de vorba. E cumplit sa-ti pierzi mama, cei care-au trecut prin asa ceva imi vor intelege durerea. Stiu ca acum e un inger, ingerul meu pazitor, iar de acolo de sus imi vegheaza fiecare pas. Am visat in urma cu ceva timp, ca puteam lua legatura cu ea, o puteam suna, desi stiam si in vis ca a murit. M-am trezit dimineata cu ochii inecati in lacrimi. Daca mama TA mai traieste, ia-o in brate si spune-i cat de mult o iubesti! Acum! Nu mai astepta pana maine.