Primisem in urma cu ceva timp un mail foarte interesant in care ni se explica intr-un mod emotionant de ce purtam verigheta pe inelar.
Chinezii, pentru ca ei au venit cu aceasta explicatie, ne spun ca fiecare deget al nostru reprezinta ceva.
Degetul mare reprezinta parintii, aratatorul-fratii, degetul mijlociu-tu insuti, inelarul-sufletul pereche, iar degetul mic - copiii,
Acum aseaza-ti degetele ca in pozitia alaturata
Incearca sa desparti degetele mari, care reprezinta parintii. Vei putea pentru ca destinul parintilor nu este sa traiasca cu tine pentru tot restul vietii. Te vor parasi mai devreme sau mai tarziu.
Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti degetele aratatoare, care reprezinta fratii. Vei putea pentru ca destinul fratilor este sa-si creeze propria familie si sa-si traiasca propriile vieti.
Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti degetele mici, care reprezinta copiii. Vei putea deoarece copiii vor creste, se vor casatori si isi vor trai propria viata.
Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti inelarele, care reprezinta partenerul de viata. Nu vei putea pentru ca destinul sotului si al sotiei este sa ramana impreuna pentru toata viata.
joi, 22 iulie 2010
Un banc / zi
Citeam zilele trecute blogul acesta. Acest jurnalist de exceptie, scrie cu atata dezinvoltura despre anumite lucruri pe care altii le-ar putea cataloga scarboase. Cu alte cuvinte face din cacat bici si culmea culmilor biciul face poc...sau Boc, mereu le incurc pe astea :)
Ei bine citind o postare de-a lui mi-a venit inspiratia pentru un banc pe care o sa vi-l "vars" mai jos:
Din jurnalul unui "oarecare"
"Zilele trecute m-am dus si eu pentru prima data, la restaurantul ala de fitze din centrul Bucurestiului. Am comandat o apa plata si-o cafea. Dintr-o data, stomacul a inceput sa-mi faca feste. Muzica mergea destul de tare. Lume multa in local, eram aproape de bucatarie, asa ca nu mi-am facut probleme ca mi-ar auzi cineva vanturile. Si incercam sa le dau in ritmul melodiei. Ma mai si leganam...sa le dau, cand pe stanga, cand pe dreapta, chipurile ca m-as undui simtind muzica. Dupa doua melodii, ma potolesc si eu. Imi termin si apa plata si cafeaua...si-mi arunc un ochi in local. Toata lumea ma privea cu dispret.
De-abia atunci am realizat ca ascultasem muzica la mp3-ul meu"
Ei bine citind o postare de-a lui mi-a venit inspiratia pentru un banc pe care o sa vi-l "vars" mai jos:
Din jurnalul unui "oarecare"
"Zilele trecute m-am dus si eu pentru prima data, la restaurantul ala de fitze din centrul Bucurestiului. Am comandat o apa plata si-o cafea. Dintr-o data, stomacul a inceput sa-mi faca feste. Muzica mergea destul de tare. Lume multa in local, eram aproape de bucatarie, asa ca nu mi-am facut probleme ca mi-ar auzi cineva vanturile. Si incercam sa le dau in ritmul melodiei. Ma mai si leganam...sa le dau, cand pe stanga, cand pe dreapta, chipurile ca m-as undui simtind muzica. Dupa doua melodii, ma potolesc si eu. Imi termin si apa plata si cafeaua...si-mi arunc un ochi in local. Toata lumea ma privea cu dispret.
De-abia atunci am realizat ca ascultasem muzica la mp3-ul meu"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)